Autor: pmhail

Le-am făcut, încă de la inceput, grup de facebook fiecărei școli, în care i-am introdus pe toți din școala respectivă, și pe masură ce au apărut jucători noi, i-am adăugat în grup.

Odată cu primele concursuri, care au avut și rol stimulativ (unii dintre ei nu câștigaseră niciodată nimic până atunci), a intervenit și interacțiunea între copii de la diferite școli. Au început să se cunoască între ei, unii și-au întâlnit prieteni mai vechi, alții au început să își facă prieteni noi.

Știm foarte bine că bridge-ul, după ce că e un joc fascinant, este și un extraordinar mijloc de socializare.

Când unii ar fi putut să înceapă să se plictisească, a aparut un stimulent nou: comunicarea.

În acest moment a apărut invitația colegilor bulgari de a participa la una din taberele de juniori organizate de catre ei.

Pentru că aveau să participe la câteva concursuri în tabăra respectivă, a trebuit să demarăm foarte repede partea de licitație, pe care am lasat-o să fie cât mai intuitivă: naturală, bineînțeles, fiecare licitând culoarea dominantă.

Marius Orosan

Am decis, la sfatul multora dintre bridge-iștii din țară și, în special al celor din București care deja lucrau cu copiii, să ținem cursurile în incinta școlii, după orele de curs.

Am început cum era și firesc cu minibridge, chiar dacă participau și copii de liceu.

Pentru un copil care nu a jucat nici un fel de joc de cărți, cea mai buna analogie pare să fie "RAZBOI" pentru faza de învățare a jocului. După vreo doua ore, cred că am început deja să jucăm cu mortul și apoi imediat faza de licitație în minibridge, cu licitarea punctelor cu voce tare și hotărârea declarantului pe baza majorității punctelor.

După 5-7 întâlniri le vorbisem de atu și am putut să ținem astfel primul concurs de juniori, care s-a desfășurat la 4 mese.

În cadrul cursurilor nu am insistat aproape deloc pe probleme de tehnică, chiar daca teoria spune că ar fi trebuit să continui cu asta, i-am lăsat să se joace.

La urma urmei bridge-ul e un joc și am vrut să îl perceapă ca atare și nu ca pe o materie in plus.

Marius Orosan

După semnarea protocolului cu Ministerul Educației, am dat startul primei faze legate de atragerea copiilor spre bridge.

Am început să mergem la școlile din oraș și să explicăm, într-o scurta prezentare, ce înseamnă bridge-ul și ce dorim să îi învățăm. La primele doua școli, vizitate de mine, nu am avut succes de loc, nici un copil neîncercând să ne contacteze.

Monica a mers și ea la alte doua școli și au apărut primele liste de copii. Încet, încet, am reușit să creăm acea masa critică cu care să poți face ceva, vorbesc de aceea masă critica pentru că mie mi se pare importantă.

Chiar dacă mesajul nostru nu a ajuns la toți copiii, aceștia vorbesc totuși între ei, au prieteni la alte școli, se cunosc și încep să povesteasc.

Dar până acolo ....

Am format grupuri de câte 4-10 elevi la 6 școli din oraș.

Marius Orosan