Etichetă: foileton

Împreună cu Marius i-am recompensat la concursurile săptămânale cu mici premii, în bani, diplome; le-am asigurat ceva de ronțăit, un suc, fruct, etc. după modelul bulgar (în timpul competițiilor copiii primesc fructe, ciocolată, apă, suc, etc; ei se simt importanți prin acest tratament).

De asemenea am declanșat un concurs de licitație, prin teste, unde locurile 1, 2 și 3 vor fi recompensate cu mici premii ce ni le permitem din fondurile noastre.

După recrutarea lor, din octombrie până azi mergem zilnic în școlile ce ne-au permis accesul (6 școli din Alba Iulia), respectiv în fiecare zi minim 2 ore, iar sâmbătă 6 ore, alături de ei la concursurile ce le organizăm(respectiv minim 16 ore de persoană pe săptămână).

Am vorbit cu părinții fiecărui copil în parte, explicându-le că bridge-ul e în primul rând un sport și dorim ca fiul/fiica lor să ajungă la performanță(vrem să îi antrenăm astfel încât anul viitor Romania să aibă ce arăta la europene, sperăm la un rezultat onorabil, la under 16).

Vrem să declanșăm o campanie media locală pentru a atrage cât mai mulți copii, explicând în primul rând adulților, școlilor și inspectoratului școlar că acesta este un mod de-a dezvolta mințile tinere, de-a le stimula gândirea logică, rațională, de-a le dezvolta inteligența, un mod de viață, o anumita conduită etică și de fair play și, nu în ultimul rând, copiii lor vor face parte dintr-o entitate sportivă ce poate avea performanțe pe plan național și internațional. Așa ca o scurtă paranteză, pe toți i-am întrebat cum stau la matematică, iar cei ce nu au note/medii mari îi medităm complet gratuit. Reacția părinților a fost ceva de genul "chiar nu se poate așa ceva, cum să ne revanșăm?", noi răspunzându-le că nu avem nevoie de vreo recompensă, doar să știm că ai lor copii se dezvoltă; și într-adevăr am reușit să-i aducem pe toți la note relativ mari la matematică.

De asemenea deja s-a remarcat la nivel local că am reușit să-i scoatem din fața calculatoarelor, telefoanelor, tabletelor, etc. Au ajuns să se întâlnească între ei pe terase, și să joace bridge în văzul lumii, 1-2-3 mese, părinții lor fiind foarte încântați că nu-și pierd vremea în baruri sau în anturaje ciudate.

Joacă mult pe BBO, unii ca axe, alții mai timizi doar cu roboții; oricum la marea majoritate le-am dat kitul de "BridgeMaster2000".

Și ce e mai important din toate: se simt uniți, fac parte din ceva ce nu au avut, copii complet diferiți, medii sociale diferite, școli diferite, vârste diferite.

Și toți, fără excepție, de la cei de clasa a 5-a la cei de-a 11-a s-au oferit să fie recrutori și instructori de miniBridge la cei mai mici ca ei.

Sper să fim un precedent, să avem rezultate și să mergem în continuare pe calea asta.

Monica Gârneață

Pentru a le fi cât mai ușor, nu i-am învățat un sistem complicat și i-am lăsat în continuare să liciteze cât mai propriu. Am fixat câteva principii: 1/1, 2/1, inversată, a 3-a forcing și a 4-a forcing pe un sistem cât de cât natural. Foarte târziu i-am învățat deschiderea de 1NT fără a dezvolta foarte mult pe partea asta.

În continuare mai văd inversate cu mână minimală de deschidere sau cu mai puțin de 10 puncte pe răspuns. Mi se pare un preț mic, pentru că ei continuă să joace, și in cele din urma le vor intelege. Încep să le explic și tehnica de joc, dar e mult mai ușor în faza asta când au vazut ce greșeli fac în flanc sau declarant.

Și-au făcut un grup propriu de juniori care înglobează toți jucătorii tineri din oraș. Pe timpul verii îi vom instrui în continuare la club în 2-3 întâlniri pe săptămână. Au clasamentul lor propriu pe concursurile lor. Unii au participat și la câteva concursuri cu adulții. Și-au făcut regulament de ordine interioară, bazat pe regulamentele federației (chiar au suspendat timp de 2 săptămâni pe unul din jucătorii cu un comportament necorespunzator) și, nu în cele din urmă, ne-au cerut ca în toamnă să îi lăsăm pe ei să meargă să recruteze jucători noi, pentru că, din prezentarea noastră ei nu s-au simțit atrași spre bridge.

Vreau să filmez această prezentare, poate învățăm și noi cum ar trebui abordați.

Marius Orosan

Odată întorși în țară, cei ce au participat la tabăra din Bulgaria au început să povestească, cu prieteni și colegi de scoală.

Am inserat și un mic articol într-un ziar local.

Ca urmare, în fiecare săptămână ce a urmat, au început să apară 2-3 jucători noi.

E un pic dificil să armonizezi niște jucători care, deja încep să dezvolte faza de licitație, cu niște începători.

Am avut norocul ca unii din cei nou veniți să fie foști olimpici la ceva stiințe exacte și să evolueze foarte repede, astfel că au ajuns destul de repede la același nivel.

Revin la acea masă critică, pentru că a contat foarte mult în momentul în care copii au început să ne faca reclamă.

Marius Orosan

Am mers în Bulgaria cu aproximativ 12 elevi.

Sigur că, neavând timp de dezvoltare a licitației, am văzut destul de multe contracte la nivelul 1.

La concursurile din Bulgaria au învățat foarte multe lucruri, pe repede înainte, pentru că erau nevoiți să se adapteze.

Erau întrebați de conventii cu nume ciudate pentru ei (Stayman), vedeau deschideri de baraj pentru prima dată.

Oricum, la final (ultimele 3 done din competiția de 3 zile), una din axe a licitat un șlem de cupă, pe care l-a cazut pentru că nu a stat impasul la riga de atu iar una din axele de fete de 10-11 ani, mi-a licitat doua contracte de 3NT la rând, după ce se fituiseră pe minoră (din lipsa de tehnică le-a cazut pe ambele, dar erau în parul donei).

Au fost recompensați cu câteva diplome și medalii, datorate în special faptului că erau singurii străini participanți, dar ei au fost fericiți, oricum la serile de după concursuri au interacționat și cu copii bulgari, partea de socializare a avut iarăși un rol important.

Marius Orosan

Le-am făcut, încă de la inceput, grup de facebook fiecărei școli, în care i-am introdus pe toți din școala respectivă, și pe masură ce au apărut jucători noi, i-am adăugat în grup.

Odată cu primele concursuri, care au avut și rol stimulativ (unii dintre ei nu câștigaseră niciodată nimic până atunci), a intervenit și interacțiunea între copii de la diferite școli. Au început să se cunoască între ei, unii și-au întâlnit prieteni mai vechi, alții au început să își facă prieteni noi.

Știm foarte bine că bridge-ul, după ce că e un joc fascinant, este și un extraordinar mijloc de socializare.

Când unii ar fi putut să înceapă să se plictisească, a aparut un stimulent nou: comunicarea.

În acest moment a apărut invitația colegilor bulgari de a participa la una din taberele de juniori organizate de catre ei.

Pentru că aveau să participe la câteva concursuri în tabăra respectivă, a trebuit să demarăm foarte repede partea de licitație, pe care am lasat-o să fie cât mai intuitivă: naturală, bineînțeles, fiecare licitând culoarea dominantă.

Marius Orosan

Am decis, la sfatul multora dintre bridge-iștii din țară și, în special al celor din București care deja lucrau cu copiii, să ținem cursurile în incinta școlii, după orele de curs.

Am început cum era și firesc cu minibridge, chiar dacă participau și copii de liceu.

Pentru un copil care nu a jucat nici un fel de joc de cărți, cea mai buna analogie pare să fie "RAZBOI" pentru faza de învățare a jocului. După vreo doua ore, cred că am început deja să jucăm cu mortul și apoi imediat faza de licitație în minibridge, cu licitarea punctelor cu voce tare și hotărârea declarantului pe baza majorității punctelor.

După 5-7 întâlniri le vorbisem de atu și am putut să ținem astfel primul concurs de juniori, care s-a desfășurat la 4 mese.

În cadrul cursurilor nu am insistat aproape deloc pe probleme de tehnică, chiar daca teoria spune că ar fi trebuit să continui cu asta, i-am lăsat să se joace.

La urma urmei bridge-ul e un joc și am vrut să îl perceapă ca atare și nu ca pe o materie in plus.

Marius Orosan

După semnarea protocolului cu Ministerul Educației, am dat startul primei faze legate de atragerea copiilor spre bridge.

Am început să mergem la școlile din oraș și să explicăm, într-o scurta prezentare, ce înseamnă bridge-ul și ce dorim să îi învățăm. La primele doua școli, vizitate de mine, nu am avut succes de loc, nici un copil neîncercând să ne contacteze.

Monica a mers și ea la alte doua școli și au apărut primele liste de copii. Încet, încet, am reușit să creăm acea masa critică cu care să poți face ceva, vorbesc de aceea masă critica pentru că mie mi se pare importantă.

Chiar dacă mesajul nostru nu a ajuns la toți copiii, aceștia vorbesc totuși între ei, au prieteni la alte școli, se cunosc și încep să povesteasc.

Dar până acolo ....

Am format grupuri de câte 4-10 elevi la 6 școli din oraș.

Marius Orosan