O scurtă completare
Împreună cu Marius i-am recompensat la concursurile săptămânale cu mici premii, în bani, diplome; le-am asigurat ceva de ronțăit, un suc, fruct, etc. după modelul bulgar (în timpul competițiilor copiii primesc fructe, ciocolată, apă, suc, etc; ei se simt importanți prin acest tratament).
De asemenea am declanșat un concurs de licitație, prin teste, unde locurile 1, 2 și 3 vor fi recompensate cu mici premii ce ni le permitem din fondurile noastre.
După recrutarea lor, din octombrie până azi mergem zilnic în școlile ce ne-au permis accesul (6 școli din Alba Iulia), respectiv în fiecare zi minim 2 ore, iar sâmbătă 6 ore, alături de ei la concursurile ce le organizăm(respectiv minim 16 ore de persoană pe săptămână).
Am vorbit cu părinții fiecărui copil în parte, explicându-le că bridge-ul e în primul rând un sport și dorim ca fiul/fiica lor să ajungă la performanță(vrem să îi antrenăm astfel încât anul viitor Romania să aibă ce arăta la europene, sperăm la un rezultat onorabil, la under 16).
Vrem să declanșăm o campanie media locală pentru a atrage cât mai mulți copii, explicând în primul rând adulților, școlilor și inspectoratului școlar că acesta este un mod de-a dezvolta mințile tinere, de-a le stimula gândirea logică, rațională, de-a le dezvolta inteligența, un mod de viață, o anumita conduită etică și de fair play și, nu în ultimul rând, copiii lor vor face parte dintr-o entitate sportivă ce poate avea performanțe pe plan național și internațional. Așa ca o scurtă paranteză, pe toți i-am întrebat cum stau la matematică, iar cei ce nu au note/medii mari îi medităm complet gratuit. Reacția părinților a fost ceva de genul "chiar nu se poate așa ceva, cum să ne revanșăm?", noi răspunzându-le că nu avem nevoie de vreo recompensă, doar să știm că ai lor copii se dezvoltă; și într-adevăr am reușit să-i aducem pe toți la note relativ mari la matematică.
De asemenea deja s-a remarcat la nivel local că am reușit să-i scoatem din fața calculatoarelor, telefoanelor, tabletelor, etc. Au ajuns să se întâlnească între ei pe terase, și să joace bridge în văzul lumii, 1-2-3 mese, părinții lor fiind foarte încântați că nu-și pierd vremea în baruri sau în anturaje ciudate.
Joacă mult pe BBO, unii ca axe, alții mai timizi doar cu roboții; oricum la marea majoritate le-am dat kitul de "BridgeMaster2000".
Și ce e mai important din toate: se simt uniți, fac parte din ceva ce nu au avut, copii complet diferiți, medii sociale diferite, școli diferite, vârste diferite.
Și toți, fără excepție, de la cei de clasa a 5-a la cei de-a 11-a s-au oferit să fie recrutori și instructori de miniBridge la cei mai mici ca ei.
Sper să fim un precedent, să avem rezultate și să mergem în continuare pe calea asta.
Monica Gârneață
